marți, 27 noiembrie 2007
luni, 26 noiembrie 2007
Club Penguinluni, 12 noiembrie 2007
Dresaj
Dresajul reprezinta prima parte din pregatirea calului prin care se urmareste abolirea reflexelor naturale negative si imprimarea unor reflexe conditionate favorabile supunerii fara împotrivire vointei omului.Dresajul începe înca de la vîrsta de 4 luni, cînd mînzul trebuie obisnuit cu capastrul, apoi cu legarea lui la iesle si cu ridicarea membrelor pentru examinare.Dresura începe în mod obisnuit la 3,5 ani.La Pur Sînge Englez si la Trapas dresura începe la 18 luni. La Semigreu si Arab dresura începe la 2,5 ani.--------------------------------------------------------------------------------
Principiile dresajului
Repetitia, adica efectuarea repetata a aceluiasi exercitiu pîna la însusirea corecta a acestuia. Efectuarea exercitiului trebuie astfel condusa, încît repetarea sa fie cît mai usoara si mai naturala.Ritmicitatea, care presupune repetarea exercitiului la intervale egale de timp, cu aceeasi durata si ordine de efectuare.Continuitatea subîntelege efectuarea repetata a sedintelor de exercitiu, cu regularitate si fara întrerupere, pîna la însusirea corecta a acestuia, nedîndu-se calului posibilitatea de a uita ceea ce a învatat, scurtîndu-se astfel perioada de dresaj.Progresivitatea presupune însusirea gradata a exercitiului de la simplu la complex, dresura începînd întotdeauna cu exercitiile cele mai simple.
Principiile dresajului
Repetitia, adica efectuarea repetata a aceluiasi exercitiu pîna la însusirea corecta a acestuia. Efectuarea exercitiului trebuie astfel condusa, încît repetarea sa fie cît mai usoara si mai naturala.Ritmicitatea, care presupune repetarea exercitiului la intervale egale de timp, cu aceeasi durata si ordine de efectuare.Continuitatea subîntelege efectuarea repetata a sedintelor de exercitiu, cu regularitate si fara întrerupere, pîna la însusirea corecta a acestuia, nedîndu-se calului posibilitatea de a uita ceea ce a învatat, scurtîndu-se astfel perioada de dresaj.Progresivitatea presupune însusirea gradata a exercitiului de la simplu la complex, dresura începînd întotdeauna cu exercitiile cele mai simple.
duminică, 11 noiembrie 2007
Calul pur sange francez
Istoria rasei
Calul Pur Sînge Francez s-a format în prima jumatate a secolului trecut prin încrucisari alternante dintre Arab si Pur Sînge Englez.
Înaltime1
44 - 160 cm
Culoare
Roiba sau murga si foarte rar sura.
Caracteristicile rasei
Cap fin, gît lung purtat oblic. Spinare si sale rezistente, membre bine proportionate.
Temperament
Echilibrat, cu aptitudini de viteza, rezistenta si tinuta sobra.
Utilizare
Pentru sport.
Calul andaluz
Istoria rasei
Calul Andaluz a fost dezvoltat în sudul Spaniei, fiind folosit de catre armata si la coride. A contribuit si la crearea de noi rase.
Înaltime
151 - 161 cm
Culoare
Obisnuit sur, dar se poate întlni si murg sau alte culori.
Caracteristicile rasei
Caracteristicile rasei
Cap lung cu frunte larga si profilul convex, gît lung si arcuit, picioare fine.
Temperament
Inteligent, docil si calm.
Utilizare
La calarie, dresaj de înalta scoala, coride.
Calul american-paint
Istoria rasei
Calul American Paint provine din caii spanioli adusi în Statele Unite si a fost popular printre indienii americani drept cal de razboi. Nu este o rasa în adevaratul sens al cuvîntului. Totusi, pentru a fi considerat ca facînd parte din aceasta rasa, un cal trebuie sa provina de la ''Quarter Horse, US Thoroughbred'', sau ''Paint Horse breeding''. Exista doua tipuri: Overo cu capul cu pete albe si pe corp pete colorate împrastiate neregulat, adesea cu picioare negre si Tobiano cu capul de o singura culoare (cu exceptia unor pete normale ex. tinta, stea, etc.), petele colorate sunt obisnuite, ovale sau rotunde si cel putin partea de jos a picioarelor este alba. Exista si exemplare cu caracteristicile ambelor tipuri si acestea sunt numite "Tovero".
Înaltime
pîna la 160 cm
Culoare
Alb cu diferite proportii din alte culori.
Temperament
Inteligent si dispus.
Utilizare
Pentru calarie, munca la ferma, rodeo, spectacole, sarituri, dresaj.
Calul arab
Calul Arab reprezinta una din cele mai vechi si nobile rase, provenind din vechiul Equus Caballus Aryanus, perfectionata si meliorata prin dragostea si daruirea poporului arab fata de cal.La formarea si perfectionarea calului arab un rol important l-au avut factorii social-istorici din vremea respectiva, calul reprezentînd un mijloc ce satisfacea din plin cerintele vietii nomade.
Înaltime
144 - 157 cm
Culoare
Murg, vînat, roib, rar negru si foarte rar alte culori.
Caracteristicile rasei
Cap mic de forma usor conica, ochi mari cu privire a blînda, bot mic, gît arcuit, spinare si sale musculoase si rezistente. Coama bogata este purtata pe una din fetele laterale. Coada este sus prinsa, cu par abundent si matasos.
Temperament
Curajos, sprinten si inteligent.
Utilizare
La calarie si competitii.
La calarie si competitii.
Ingrijirea cailor de curse
Alimentatia
Necesarul de hrana se stabileste în functie de rasa, masa corporala, vîrsta, nivelul efortului solicitat de programul de dresura si antrenament.Dintre nutreturile fibroase se folosesc fînurile de foarte buna calitate, în cantitati de 1,5 - 2 kg / 100 kg viu, din care cel putin 35 - 40% fînuri de leguminoase.Concentratele se administreaza în amestec, în cantitati de 5 - 8 kg, din care ovaz 4 - 6 kg (70 - 80%); orz 0,5 - 1 kg; porumb 0,3 - 0,7 kg; mazare, tarîte si altele pîna la 0,2 - 0,5 kg.Suculentele se folosesc în cantitati mici de 2 - 5 kg, iar masa verde se poate administra sub forma palita, pîna la 8-10 kg.
Ratiile se administreaza în trei tainuri. Îngrijirile corporalePansajul si examinarea atenta a membelor se face de mai multe ori pe zi, în functie de programul efectiv la care este supus tineretul.Dimineata se executa un pansaj sumar si general, care dupa efectuarea programului de dresaj sau antrenament se continua cu : uscarea transpiratiei prin busumare, spalarea membrelor daca este nevoie si controlul copitelor.
Dupa programul de dupa-amiaza, se executa un pansaj energic prin busumare; îndepartarea prafului prin periere apoi stergerea cu o cîrpa curata si moale.Se face controlul copitelor înlaturîndu-se corpurile straine de pe talpa sau furcuta copitei si se unge cornul cu unsoare de copita. MiscareaSpre deosebire de celelalte categorii de tineret, cel în dresura si antrenament executa un program complet diferit, bazat pe un program diferentiat în functie de destinatie.În aceasta perioada, tineretul în dresura si antrenament este supus la miscari, exercitii si eforturi dirijate, dozate ca intensitate si progresive, constituind o reala gimnastica functionala locomotoare, care urmareste dezvoltarea capacitatii
Ratiile se administreaza în trei tainuri. Îngrijirile corporalePansajul si examinarea atenta a membelor se face de mai multe ori pe zi, în functie de programul efectiv la care este supus tineretul.Dimineata se executa un pansaj sumar si general, care dupa efectuarea programului de dresaj sau antrenament se continua cu : uscarea transpiratiei prin busumare, spalarea membrelor daca este nevoie si controlul copitelor.
Dupa programul de dupa-amiaza, se executa un pansaj energic prin busumare; îndepartarea prafului prin periere apoi stergerea cu o cîrpa curata si moale.Se face controlul copitelor înlaturîndu-se corpurile straine de pe talpa sau furcuta copitei si se unge cornul cu unsoare de copita. MiscareaSpre deosebire de celelalte categorii de tineret, cel în dresura si antrenament executa un program complet diferit, bazat pe un program diferentiat în functie de destinatie.În aceasta perioada, tineretul în dresura si antrenament este supus la miscari, exercitii si eforturi dirijate, dozate ca intensitate si progresive, constituind o reala gimnastica functionala locomotoare, care urmareste dezvoltarea capacitatii
despre cai si evolutia lor
Reconstituirea evolutiei calului s-a realizat pe baza studuilui fosilelor. Stramosul îndepartat al calului, Propalaeotherium, era un animal de marimea unui câine, având mai multe degete la picioare decât calul actual (care are numai unul, celelalte fiind atrofiate), ce traia în paduri, hranindu-se cu frunze. Într-o perioada de timp de aproximativ 50 de milioane de ani, calul devine animalul ierbivor, cu forma si marimea din zilele noastre, atrofierea degetelor de la picioare fiind o adaptare la fuga. Evolutia calului s-a putut urmari în mod deosebit în America de Nord. Aceasta evolutie are loc treptat, fiind documentata de fosilele descoperite. Astfel, procesul de evolutie a calului începe din perioada eocena, cu aproximativ 555 de milioane de ani în urma. Stramosul calului din aceea perioada era Hyracotherium numit de unii si Eohippus, care se hranea cu frunze si fructe din padure. Marimea sa era de 20 de cm înaltime la umar. Hyracotherium se deosebea mult de calul de azi: era de marimea unei vulpi sau caprioare, avea spinarea încovoiata, gâtul, botul si picioarele erau scurte, piciorul era asemanator labei de câine (cu degete), craniul si creierul erau mici. În urma cu circa 50 de milioane de ani urmeaza un proces lent de evolutie, perioada de trecere de la Hyracotherium la Orohippus. Aceasta se produce prin hranirea mai variata, ce determina o modificare a dentitiei. Din Orohippus ia nastere forma urmatoare a calului (ca.47 miloane de ani) Epihippus. Dintii devin mai tari si mai bine fixati, fapt explicat prin schimbarea hranei datorita schimbarii climei din America de Nord (clima uscata), prin reducerea zonei padurilor si aparitia stepei, stramosul calului adaptându-se la vegetatia specifica de iarba a stepei.
Mesohippus (Heinrich Harder, 1920)Faza urmatoare de evolutie a calului Mesohippus a aparut în urma cu 40 de milioane de ani. Acest stramos al calului era mai mare, înaltimea la greban (umar) fiind de 60 cm, spinarea mai putin încovoiata, gâtul, picioarele si botul mai lungi, numarul degetelor de la picior redus la 3 degete. În urma cu cca. 35 milioane de ani apare Miohippus, care era mai mare si cu craniul mai lung decât forma precedenta. În urma cu 24 milione de ani, în familia calului se diferentiaza forme variate, dar unele forme dispar, incapabile sa se adapteze la noile conditii de mediu. Linia care a supravietuit, adaptata la hranire cu frunze si cu iarba (greu digerabila fiind bogata în silicati) a fost Opalphytolith, la care în evolutia dintilor, apar dinti robusti, mai rezistenti la tocire. Aceste animale au picioare mai lungi si pot sa alerge mai repede pe vârfurile degetelor pe zonele întinse de stepa. Varianta urmatoare în evolutia cabalinelor este Parahippus, ce apare în urma cu 23 miloane de ani: animalul are înca trei degete, poseda însa dinti mai lungi ca predecesorii lui.
Calul domestic (Equus caballus)Urmasul sau, Merychippus, apare în urma cu 18 milioane de ani. Cu toate ca are tot trei degete, calca numai pe vârfurile lor; dintii capata o forma tot mai rezistenta, apropiindu-se de forma dentitiei actuale a calului.
Din linia Merychippus iau nastere un numar mare de variante, printre care si varianta foarte asemanatoare calului de azi, cu o dentitie rezistenta. În urma cu 15 milioane de ani apare Pliohippus, cal cu trei degete la picior, asemanator calului actual, urmat de succesorul sau Dinohippus. Tipul calului de azi, Equus, apare în urma cu cca. 4 milioane de ani. Calul din America de Nord dispare acum câteva mii de ani, fiind readus de catre europeni, în procesul de colonizare a Americii, în secolul al XVI-lea. Calul readus în America se salbaticeste din nou, aparând mustangul, calul indienilor din America; un proces asemanator se produce în Australia cu calul si magarul. Calul de sex mascul este numit armasar, femela fiind numita iapa. Aceasta poate sa aiba un mânz pe an, perioada de gestatie la iapa
Mesohippus (Heinrich Harder, 1920)Faza urmatoare de evolutie a calului Mesohippus a aparut în urma cu 40 de milioane de ani. Acest stramos al calului era mai mare, înaltimea la greban (umar) fiind de 60 cm, spinarea mai putin încovoiata, gâtul, picioarele si botul mai lungi, numarul degetelor de la picior redus la 3 degete. În urma cu cca. 35 milioane de ani apare Miohippus, care era mai mare si cu craniul mai lung decât forma precedenta. În urma cu 24 milione de ani, în familia calului se diferentiaza forme variate, dar unele forme dispar, incapabile sa se adapteze la noile conditii de mediu. Linia care a supravietuit, adaptata la hranire cu frunze si cu iarba (greu digerabila fiind bogata în silicati) a fost Opalphytolith, la care în evolutia dintilor, apar dinti robusti, mai rezistenti la tocire. Aceste animale au picioare mai lungi si pot sa alerge mai repede pe vârfurile degetelor pe zonele întinse de stepa. Varianta urmatoare în evolutia cabalinelor este Parahippus, ce apare în urma cu 23 miloane de ani: animalul are înca trei degete, poseda însa dinti mai lungi ca predecesorii lui.
Calul domestic (Equus caballus)Urmasul sau, Merychippus, apare în urma cu 18 milioane de ani. Cu toate ca are tot trei degete, calca numai pe vârfurile lor; dintii capata o forma tot mai rezistenta, apropiindu-se de forma dentitiei actuale a calului.
Din linia Merychippus iau nastere un numar mare de variante, printre care si varianta foarte asemanatoare calului de azi, cu o dentitie rezistenta. În urma cu 15 milioane de ani apare Pliohippus, cal cu trei degete la picior, asemanator calului actual, urmat de succesorul sau Dinohippus. Tipul calului de azi, Equus, apare în urma cu cca. 4 milioane de ani. Calul din America de Nord dispare acum câteva mii de ani, fiind readus de catre europeni, în procesul de colonizare a Americii, în secolul al XVI-lea. Calul readus în America se salbaticeste din nou, aparând mustangul, calul indienilor din America; un proces asemanator se produce în Australia cu calul si magarul. Calul de sex mascul este numit armasar, femela fiind numita iapa. Aceasta poate sa aiba un mânz pe an, perioada de gestatie la iapa
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
