Reconstituirea evolutiei calului s-a realizat pe baza studuilui fosilelor. Stramosul îndepartat al calului, Propalaeotherium, era un animal de marimea unui câine, având mai multe degete la picioare decât calul actual (care are numai unul, celelalte fiind atrofiate), ce traia în paduri, hranindu-se cu frunze. Într-o perioada de timp de aproximativ 50 de milioane de ani, calul devine animalul ierbivor, cu forma si marimea din zilele noastre, atrofierea degetelor de la picioare fiind o adaptare la fuga. Evolutia calului s-a putut urmari în mod deosebit în America de Nord. Aceasta evolutie are loc treptat, fiind documentata de fosilele descoperite. Astfel, procesul de evolutie a calului începe din perioada eocena, cu aproximativ 555 de milioane de ani în urma. Stramosul calului din aceea perioada era Hyracotherium numit de unii si Eohippus, care se hranea cu frunze si fructe din padure. Marimea sa era de 20 de cm înaltime la umar. Hyracotherium se deosebea mult de calul de azi: era de marimea unei vulpi sau caprioare, avea spinarea încovoiata, gâtul, botul si picioarele erau scurte, piciorul era asemanator labei de câine (cu degete), craniul si creierul erau mici. În urma cu circa 50 de milioane de ani urmeaza un proces lent de evolutie, perioada de trecere de la Hyracotherium la Orohippus. Aceasta se produce prin hranirea mai variata, ce determina o modificare a dentitiei. Din Orohippus ia nastere forma urmatoare a calului (ca.47 miloane de ani) Epihippus. Dintii devin mai tari si mai bine fixati, fapt explicat prin schimbarea hranei datorita schimbarii climei din America de Nord (clima uscata), prin reducerea zonei padurilor si aparitia stepei, stramosul calului adaptându-se la vegetatia specifica de iarba a stepei.
Mesohippus (Heinrich Harder, 1920)Faza urmatoare de evolutie a calului Mesohippus a aparut în urma cu 40 de milioane de ani. Acest stramos al calului era mai mare, înaltimea la greban (umar) fiind de 60 cm, spinarea mai putin încovoiata, gâtul, picioarele si botul mai lungi, numarul degetelor de la picior redus la 3 degete. În urma cu cca. 35 milioane de ani apare Miohippus, care era mai mare si cu craniul mai lung decât forma precedenta. În urma cu 24 milione de ani, în familia calului se diferentiaza forme variate, dar unele forme dispar, incapabile sa se adapteze la noile conditii de mediu. Linia care a supravietuit, adaptata la hranire cu frunze si cu iarba (greu digerabila fiind bogata în silicati) a fost Opalphytolith, la care în evolutia dintilor, apar dinti robusti, mai rezistenti la tocire. Aceste animale au picioare mai lungi si pot sa alerge mai repede pe vârfurile degetelor pe zonele întinse de stepa. Varianta urmatoare în evolutia cabalinelor este Parahippus, ce apare în urma cu 23 miloane de ani: animalul are înca trei degete, poseda însa dinti mai lungi ca predecesorii lui.
Calul domestic (Equus caballus)Urmasul sau, Merychippus, apare în urma cu 18 milioane de ani. Cu toate ca are tot trei degete, calca numai pe vârfurile lor; dintii capata o forma tot mai rezistenta, apropiindu-se de forma dentitiei actuale a calului.
Din linia Merychippus iau nastere un numar mare de variante, printre care si varianta foarte asemanatoare calului de azi, cu o dentitie rezistenta. În urma cu 15 milioane de ani apare Pliohippus, cal cu trei degete la picior, asemanator calului actual, urmat de succesorul sau Dinohippus. Tipul calului de azi, Equus, apare în urma cu cca. 4 milioane de ani. Calul din America de Nord dispare acum câteva mii de ani, fiind readus de catre europeni, în procesul de colonizare a Americii, în secolul al XVI-lea. Calul readus în America se salbaticeste din nou, aparând mustangul, calul indienilor din America; un proces asemanator se produce în Australia cu calul si magarul. Calul de sex mascul este numit armasar, femela fiind numita iapa. Aceasta poate sa aiba un mânz pe an, perioada de gestatie la iapa
Mesohippus (Heinrich Harder, 1920)Faza urmatoare de evolutie a calului Mesohippus a aparut în urma cu 40 de milioane de ani. Acest stramos al calului era mai mare, înaltimea la greban (umar) fiind de 60 cm, spinarea mai putin încovoiata, gâtul, picioarele si botul mai lungi, numarul degetelor de la picior redus la 3 degete. În urma cu cca. 35 milioane de ani apare Miohippus, care era mai mare si cu craniul mai lung decât forma precedenta. În urma cu 24 milione de ani, în familia calului se diferentiaza forme variate, dar unele forme dispar, incapabile sa se adapteze la noile conditii de mediu. Linia care a supravietuit, adaptata la hranire cu frunze si cu iarba (greu digerabila fiind bogata în silicati) a fost Opalphytolith, la care în evolutia dintilor, apar dinti robusti, mai rezistenti la tocire. Aceste animale au picioare mai lungi si pot sa alerge mai repede pe vârfurile degetelor pe zonele întinse de stepa. Varianta urmatoare în evolutia cabalinelor este Parahippus, ce apare în urma cu 23 miloane de ani: animalul are înca trei degete, poseda însa dinti mai lungi ca predecesorii lui.
Calul domestic (Equus caballus)Urmasul sau, Merychippus, apare în urma cu 18 milioane de ani. Cu toate ca are tot trei degete, calca numai pe vârfurile lor; dintii capata o forma tot mai rezistenta, apropiindu-se de forma dentitiei actuale a calului.
Din linia Merychippus iau nastere un numar mare de variante, printre care si varianta foarte asemanatoare calului de azi, cu o dentitie rezistenta. În urma cu 15 milioane de ani apare Pliohippus, cal cu trei degete la picior, asemanator calului actual, urmat de succesorul sau Dinohippus. Tipul calului de azi, Equus, apare în urma cu cca. 4 milioane de ani. Calul din America de Nord dispare acum câteva mii de ani, fiind readus de catre europeni, în procesul de colonizare a Americii, în secolul al XVI-lea. Calul readus în America se salbaticeste din nou, aparând mustangul, calul indienilor din America; un proces asemanator se produce în Australia cu calul si magarul. Calul de sex mascul este numit armasar, femela fiind numita iapa. Aceasta poate sa aiba un mânz pe an, perioada de gestatie la iapa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu